Tag Archive: theodosii spassov


news_teodora-enache-aisha-and-theodosii-spassov-incantations

Colaborarea Teodorei Enache cu instrumentistul bulgar Theodosii Spassov, interpret la caval, este una de durată, cei doi concertând în Cluj de mai multe ori. Pe acest album mai apar și muzicienii Miroslav Turiyski (keyboards), Oleksandr Beregovsky (percuție) și Attila Antal (contrabas). Așa cum am aflat din informațiile din interiorul CD-ului, acest album, Incantations – Homage to Béla Bartók, este al patrulea material discografic dintr-o serie intitulată Rădăcini (Roots), concentrate pe prelucrarea unui repertoriu muzical vechi, de cele mai multe ori denumit și „tradițional”. Pentru acest disc, Teodora Enache recurge la celebrele dansuri românești ale compozitorului maghiar, lucrare a cărei celebritate a făcut-o să aibă parte de diverse revizitări, venite dinspre diferite genuri muzicale. La aceste dansuri românești se adaugă alte patru dansuri bulgărești, preluate din ciclul de miniaturi pentru pian Mikrokosmos, al aceluiași compozitor.

Recunosc că dorința de a scrie despre acest album a fost determinată în primul rând de reanimarea rubricii de etno-jazz a acestui blog, care de ani buni nu a mai avut materie primă. Ascultând însă acest disc, am putut remarca faptul că muzica conținută aici se poate încadra, în mare parte, la genul world music, mai degrabă decât la jazz, de orice fel ar fi el. Deși instrumentele care alcătuiesc de obicei nucleul unei formații tipice de jazz (tobe, pian, contrabas) sunt prezente pe acest album, lucrul acesta nu este suficient pentru a oferi muzicii o încadrare stilistică clară. Modul de utilizare a acestor instrumente este însă aspectul care poate determina direcționarea muzicii spre un punct sau altul. Astfel, clapele sunt folosite ca generator de sonorități ambientale (Romanian Dance No. 4 sau Romanian Dance No. 3, unde, nu îmi explic de ce, efectele claviaturii electronice redau șuieratul vântului) sau cu tonuri ce amintesc de baladele pop ale anilor ’90 (Romanian Dance No. 1), percuția are și ea de multe ori un rol ambiental/ornamental, iar, în general, interacțiunea dintre muzicieni este limitată (intervențiile solistice ale instrumentelor din secția ritmică fiind sporadice), aceștia părând că respectă conștiincios o partitură dinainte scrisă.

Bineînțeles, preferința pentru world music nu reprezintă neapărat un minus al acestui album, această arie stilistică având propriile sale resurse. Ca dovadă stă chiar prima piesă a albumului, Romanian Dance No. 4, cu un discret aranjament instrumental și cu intervenția expresivă a solistei. Pe de altă parte, jazzul are și el partea sa aici, în Romanian Dance No. 2 sau Dance in Bulgarian Rhythm 1 (există și momente în care cele două stiluri muzicale se suprapun, ca în momentele de scat din Dance in Bulgarian Rhythm 2). Intervențiile lui Theodosii Spassov sunt cursive și dezinvolte, dar plasate oarecum la suprafața muzicii, cu un caracter ornamental (poate cu excepția unor momente de pe Romanian Dance No. 2), lucru datorat în parte și particularităților etnice ale instrumentului la care cântă. Cât o privește pe solistă, Teodora Enache, lucrurile sunt pe drumul cel bun atâta timp cât nu se află în registrul (supra) acut, acolo unde lucrurile încep să scape de sub control (atât ca intonație, ca susținere, cât și ca articulare a ideilor muzicale).

În fine, modul de prelucrare al folclorului, aici trecut deja prin filtrul lui Bartók, se rezumă, în cazul de față, la o simplă rearanjare a dansurilor din varianta compozitorului maghiar, deviațiile de la partitura acestuia fiind neesențiale; deși poate părea o alegere comodă, această opțiune este una sigură, fără riscuri și, așadar, cu rezultate onorabile. Albumul Incantations – Homage to Béla Bartók este o reinterpretare nepretențioasă în cheie world music/jazz a muzicii lui Bartók (lucru exprimat chiar din titlul albumului) mai mult decât a vreunui repertoriu tradițional, nelipsit însă și de accente folclorizante (Dances in Bulgarian Rhythm 4 & 5 și Romanian Dances No. 5 & 6). Chiar dacă recurge la fragmente consacrate deja în canonul occidental, muzica albumului nu reușește nici să dobândească același nivel de consistență și nici să își asigure o omogenitate proprie. Deși interpretate cu patos sau cu virtuozitate, cele opt piese ale albumului pot cu greu să se desprindă de o atmosferă facilă, ornamentală.

Concertul Teodorei Enacahe cu Theodosii Spassov Orchestra din 17 Octombrie 2010 a reprezentat, sau cel puţin aşa s-a intenţionat de către organizatori, punctul culminant al Transilvania Jazz Festival (festival a cărui consistenţă mai redusă anul acesta a fost pusă pe seama lipsei de fonduri şi implicit a crizei, invocată de acum pentru orice neajuns). Nu voi intra în detaliile acestui concert, în primul rând pentru că nu am reuşit să-l prind de la început, ci doar de la a treia sau a patra piesă, iar în al doilea rând pentru că o critică exigentă nu ar fi justificată dacă avem în vedere starea de spirit a Teodorei Enache în săptămâma dinaintea concertului (http://flipflop.ro/home/2010/10/16/transilvania-jazz-festival-%E2%80%93-start-ratat/). Theodosii Spassov Orchestra era defapt un sextet alcătuit dintr-o chitară bas, keyboards, tobe, chitară elctrică, percuţie şi caval şi trompetă (ambele mânuite de Theodosii Spassov). Muzicianul bulgar, un virtuoz al cavalului bulgăresc cu opt găuri, este cunoscut şi recunoscut pentru melanjul său muzical între muzica populară bulgară şi jazz, un fel de ethno fusion, care nu depăşeşte însă nivelul facil-imitativ al muzicii bazată pe citatul folcloric de factură comercială, mai degrabă decât pe o prelucrare creatoare a esenţelor. Pericolul unor astfel de muzici, în ciuda faptului că posedă o incontestabilă vitalitate, este acela al aplicării unor etichete muzicale asupra muzicii din această arie geografică, etichete care au un efect procustian asupra oricărei muzici tradiţionale. Chiar dacă sună antrenant, nu trebuie să punem secunda mărită pe post de stindard al muzicii din Balcani-asta ca să folosim o altă etichetă de data asta de natură geo-politică care atrage după sine atâtea prejudecăţi.

Theodosii Spassov Orchestra s-a dovedit a fi o formaţie bine închegată, cu compoziţii inspirate, fără a fi totuşi inovatoare, care a beneficiat de improvizaţiile bine proporţionate în care nu au lipsit momentele de tensiune emoţională ale tânărului chitarist al cărui nume nu am reuşit să-l aflu şi ale lui Spassov. Muzicianul a avut inspiraţia de a cânta împreună cu jazzmani tineri, care au dat acestui ethno fusion de care vorbeam mai sus un plus de dinamism, la care, dacă adăugăm o melodică colorată a cavalului ce a contrastat cu una de inspiraţie mclaughliniană la chitară, va rezulta o muzică ce îşi va face cu siguranţă mulţi adepţi.

Colaborarea cu Teodora Enache s-a dovedit a fi însă mai dificilă, iar această lipsă de cunoaştere a partenerului de scenă a fost cea care a creat o diferenţă între piesele cu care a venit Theodosii Spassov Orchestra, piese care au fost după cum spuneam bine puse la punct, şi cele cântate de solistă, care a trebuit să aleagă din repertoriul său piese mai facile, ce au putut fi acompaniate cu mai multă uşurinţă de către muzicienii bulgari, care probabil nu au beneficiat de repetiţii înaintea concertului în care să se poată familiariza cu muzica Teodorei. Astfel muzica a avut pe alocuri un caracter mai facil, poate chiar superficial (blues-uri, balade pop). Dar pentru că am spus la început că această critică nu este pe deplin justificată, mă voi opri aici, cu speranţa unui TJF 2011 ceva mai dinamic.