proverbe-dumitrioCând am ascultat primul lor album, Future Nostalgia, nu am putut să nu observ un anumit tip de creativitate care făcea din DUMItRIO o prezență ușor de distins în oferta de jazz disponibilă la noi în țară. Moderni fără să epateze, îndrăzneți dar fără să forțeze limitele unei accesibilități înțeleasă în sens larg, trio-ul cosmopolit cu reședință olandeză au știut să se desprindă de locurile comune și să-și construiască propria manieră de exprimare, coerentă și atractivă în același timp.

În 2017, la trei ani după discul de debut, George Dumitriu, Kristijan Krajnčan și Mattia Magatelli revin cu un nou material, intitulat Proverbe. Acest nou album implică mai multe resurse, sau le extinde pe cele deja existente: George Dumitriu apare aici mânuind trei instrumente, chitara, vioara și viola, iar Kristijan Krajnčan se împarte între tobe și violoncel; mai mult, dimensiunea electronică a muzicii lor este mult extinsă pe acest disc. Însă elementul de noutate cel mai pregnant aici este includerea, pe patru din cele nouă piese al albumului, a patru proverbe românești rostite de bunica lui George Dumitriu. Cele patru mostre de înțelepciune populară joacă aici rolul unor teme sau a unor pretexte pornind de la care, cei trei instrumentiști să poată explora muzical sonoritățile limbii vorbite. Ideea manipulării sunetului rostit nu e nouă, dar în jazz ea e mai puțin practicată. Similar unor lucrări timpurii ale lui Steve Reich precum Come Out sau It’s gonna rain, proverbele de pe acest album pleacă de la un scurt fragment cu voce înregistrată dar, spre deosebire de Reich, care își construia lucrările prin manipularea benzilor electromagnetice, DUMItRIO își investesc creativitatea și abilitățile instrumentale în articularea unui univers sonor capabil să surprindă și să dezvolte tonurile și inflexiunile vorbirii.

Un rol important îl joacă aici folosirea loop-urilor. Acestea le permit lui Dumitriu și lui Krajnčan accesul la mai multe instrumente, iar prin suprapunerea loop-urilor sunt obținute texturi dense și diverse care adună la un loc sonoritățile instrumentelor cu coarde (vioară, violă, violoncel, contrabas), a tobelor și a chitarei electrice. Această largă plajă timbrală (pentru un trio) oferă muzicienilor un spațiu larg pentru improvizație și experiment, în special de natură ritmică și melodică.

Cele patru piese intitulate Proverb sunt cele mai neconvenționale realizări ale albumului, implică cele mai multe resurse și sunt, totodată, greu de încadrat din punct de vedere stilistic. Jazzul își face simțită prezența în piese precum Ceva sau Approval. Un caz mai aparte este piesa Haz, unde îl avem pe George Dumitriu într-o formă deosebită la vioară, într-o compoziție cu un aer folkish și unde interpretarea solistică aduce aminte de pionieri ai free-ului precum violonistul Leroy Jenkins. Un alt caz special este piesa Momentum, interpretată într-o componență de trio de coarde (violă, violoncel, contrabas). Cu un aer spectral și cu disonanțe „ascunse” printre diferențele de registre sau tehnicile de emisie a sunetului, trimite cu gândul la texturile folosite de avangarda secolului XX sau de minimaliștii nordici.

Îndrăzneț și incitat, Proverbe are însă și porțiuni inegale (nu multe, ce-i drept). Ceva pare a nu-și găsi o direcție anume, iar sonoritățile etno din De 7 contrastează puternic cu cadrul abstract în care se desfășoară o bună parte din album. Atunci când vrea să „spună” ceva exclusiv cu mijloace proprii, muzica nu reușește să formuleze decât lucruri simple, comune, ceea ce nu e neapărat un lucru rău, dar nu cred că asta era intenția muzicienilor; din fericire, De 7 „deraiază” rapid de la acest comun pentru a intra în zone mult mai provocatoare.

Comparat cu Future Nostalgia, Proverbe duce mai departe aplecarea spre experiment a trio-ului, atât în ceea ce privește dimensiunea electronică, cât și cea pur instrumentală. De fapt, cele două se îmbină aici într-un mod cât se poate de fericit, fără a crea dezechilibre sau confuzie. Un alt plus al albumului este că, având în vedere tematica aleasă, rezistă (cu o singură excepție) tentației unor folclorizări facile. Rezultă de aici un produs omogen și, din nou, bine individualizat. Cu o bună tehnică intrumentală, cei trei muzicieni se mișcă liber și creativ prin diferite zone muzicale, reușind să depășească constrângerile genurilor sau stilurilor, operațiune deloc facilă, dar pentru care DUMItRIO are maturitatea și inventivitatea necesară.

Anunțuri