Credit foto: Robert Puțeanu

Credit foto: Robert Puțeanu

Duo-ul norvegiano-britanic Food a avut, la Casa de cultură a studenților din Cluj, un al doilea concert în România în acest an, lucru cât se poate de îmbucurător, mai ales dacă ne gândim că avem de-a face cu o formație a cărei muzică este produsul improvizației spontane a membrilor săi. Accesul la astfel de muzici cu o puternică dimensiune experimentală e destul de redus pentru publicul autohton (mai ales după ieșirea din peisaj în ultimii doi ani a festivalului sibian Jazz and More), iar asta face din concertele ca cel de vineri seara evenimente cu atât mai importante. Anul acesta, Food au putut fi ascultați pentru prima dată la festivalul de jazz de la Gărâna, dar apariția lor pe o scenă clujeană – într-o seară mohorâtă de toamnă, specifică acestui oraș – s-a datorat asociației Jazz Factory, asociație prin eforturile căreia i-am mai putut asculta la Cluj și pe Lucian Ban împreună cu Mat Maneri sau pe muzicienii din Arcuș Trio.

Food îi are în componență pe percuționistul norvegian Thomas Strønen și pe saxofonistul britanic Iain Ballamy, iar în această componență cei doi sunt aflați deja la un al treilea album pentru casa de discuri ECM, This is not a miracle (2015). Muzica celor doi e greu de încadrat cu precizie într-o anumită direcție stilistică,  Strønen  și Ballamy reușind să-și configureze o manieră proprie de articulare a improvizațiilor. Dacă putem totuși să-i situăm în descendența albumului lui Wadada Leo Smith, Divine Love (apărut în 1978, tot la ECM), trebuie să menționăm că Food reprezintă de fapt o suprapunere originală a caracterului meditativ prezent în jazzul nordic și a impulsurilor ritmice imprevizibile ale free jazzului. Dar asta nu e tot. Muzica acestei formații beneficiază din plin de tehnologiile moderne de prelucrare a sunetului. Astfel, atât percuționistul cât și saxofonistul își împart eforturile creatoare între manipularea instrumentelor acustice și a celor digitale.

Dinamica formației este una aparte, fiecare membru având rolul său bine configurat: saxofonul tenor al lui Ballamy este responsabil pentru liniile melodice ample, transparente, construite cu resurse minimale, care imprimă muzicii dimensiunea sa meditativă, iar tobele și instrumentele de percuție folosite de Strønen conferă motricitate și impredictibilitate ritmică. Prin articularea originală a aceastei dualități melodie-ritm, rezultatul artistic își setează propriile coordonate estetice și își dobândește propria coerență stilistică. Dimensiunea electronică a muzicii acestui duo vine să îmbogățească registrul sonor al instrumentelor acustice. Utilizarea în timp real a resurselor tehnice de prelucrare a sunetelor își găsește integrarea optimă în practica instrumentală a celor doi muzicieni. De fapt, am putea spune că abia într-un context muzical precum cel oferit de Food aparatura digitală este utilizată în calitatea ei de „instrument” (de obiect manipulat în conformitate cu un anumit cod de întrebuințare), și nu doar ca mijloc de redare sonoră.

14717184_1078093595639210_3568134387779973954_n

Credit foto: Robert Puțeanu

Pe scena din Cluj, interacțiunea dintre cei doi muzicieni s-a petrecut fără rest. Dibăcia lui Thomas Strønen de a integra în timp real efectele sonore digitale în travaliul ritmic al setului de tobe a avut ca rezultat crearea de contururi ritmice iregulate, dar foarte bogate ca timbralitate, mergând de la pasaje ambientale până la zgomote și sugestii post-industriale. Lui i s-au adăugat liniile melodice și sugestiile armonice prelucrate sau suprapuse de Iain Ballamy, emise atât de saxofonul său tenor, cât și de aparatura electronică avută la dispoziție. Buna distribuție a tuturor acestor contribuții individuale a avut ca rezultat o muzică cu o puternică capacitate de sugestie, capabilă să genereze o gamă largă de afecte. Privită prin prisma esteticii pe care reușesc atât de bine să și-o definească, muzica celor de la Food a reprezentat o experiență completă. Reunind ariditatea unor efecte electronice cu suflul meditativ al liniilor melodice și neastâmpărul ritmic cu atmosferele statice, cei doi muzicieni au propus publicului propria modalitate de explorare a resurselor muzicii improvizate, o modalitate a pulsaţiilor şi a transparenţelor.

Anunțuri