iordache

Garden Beast este ultimul album de studio al saxofonistului Mihai Iordache, apărut anul trecut la propria casă de discuri – Fiver Records. Un detaliu interesant al apariției acestui disc a fost campania de crowdfunding care a făcut posibilă strângerea sumei necesare finalizării întregului proiect. Detaliu semnificativ, spun eu, pentru că trezește speranța normalizării, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, pieței de jazz autohtone. Pentru Garden Beast, Iordache folosește o formulă instrumentală asemănătoare cu cea folosită și pe materialele discografice anterioare: Sebastian Burneci – trompetă, Florian Radu – trombon, Toni Kühn – keyboards, Dan Alex Mitrofan – chitară electrică, Uțu Pascu – bas, Tavi Scurtu  – tobe și nu în ultimul rând Iordache însuși la saxofon alto.

Albumul de față păstrează aceeași manieră de abordare cu care Iordache ne-a obișnui deja: ritmuri de funk, de rock, aranjamente inspirate și melodii pe care să le fredonezi de-a lungul zilei. Toate acestea și încă ceva în plus, și asta deoarece Garden Beast are o configurație aparte care îl plasează cu un pas înaintea, spun eu, precedentului album – One Life Left. Aici avem o mai mare diversitate stilistică (de la swing și latino până la chitări furioase de rock sau parafraze Pink Floyd), un plus de inventivitate și o mai atentă elaborare a detaliilor. Albumul este unul egal, fiecare piesă beneficiind de resurse proprii prin care să-și poată construi propria individualitate. Distribuția instrumentelor este iarăși una echilibrată, un lucru cu atât mai necesar cu cât formula cu care operează Iordache este ceva mai extinsă decât cea a unui combo clasic. Fiecare muzician își are aici un rol bine plasat, bine jucat, iar rezultatul este un sound omogen, bine proporționat, și nu neapărat figura unui/unor soliști care să iasă în prim-plan.

Muzica de pe Garden Beast nu și-a propus să impresioneze prin complexitate și nici nu are ca scop explorarea unor tărâmuri necunoscute ale jazzului. Intenția lui Iordache, cel puțin așa cum am perceput-o eu, a fost de a oferi publicului o muzică antrenantă, cu impact, dar în niciun caz superficială. Meritul său este de a ști să îmbine cu pricepere materialele din care își construiește muzica. Atenția specială acordată aranjamentelor este deja caracteristică pentru saxofonistul nostru, dar merită menționată cu atât mai mult în cazul albumul de față unde, alături de versatilitatea stilistică, sunt punctele forte ale albumului. Diversă ca și viața dintr-o grădină (fie ea și una urbană), muzica de pe Garden Beast este străbătută de ritmuri cu balans – Iordache swings! – și de sonorități bine șlefuite.