Din dorinţa de a ne sincroniza cu practicile artistice mai mult sau mai puţin tradiţionale specifice sărbătorilor de iarnă, subiectul acestei săptămâni îl va constitui albumul Colinde,  ce-i are ca protagonişti pe Maria Răducanu – voce, Sorin Romanescu – ghitară şi pe Vlaicu Golcea – contrabas, album ce datează din anul 2002. Colaborarea dintre cei trei muzicieni a avut ca rezultat şi albumul Pe Vale, realizat în acelaşi an.

Albumul conţine 19 cântece ceremoniale de Crăciun, în marea lor majoritate colinde, dar şi câteva cântece de stea şi o piesă originală (Între lumi). Realizarea artistică nu este vizibil diferită de alte producţii similare, datorate unor muzicieni ce nu aparţin sferei jazzistice. Mult mai bine individualizat este albumul Pe Vale, care conţine şi el două colinde, însă cu un grad mai înalt de elaborare, şi implicit de profunzime. Probabil una dintre dilemele cu care se poate confrunta un muzician de jazz când se apleacă asupra unui astfel de repertoriu este cât şi cum să intervină în textul şi melodia tradiţională. Fiind un cântec cu rădăcini adânci în sacru, orice intervenţie asupra sa poate fi privită cu suspiciune, atât de muzician, dar mai ales de către public. Totuşi, extraordinara bogăţie a colindei,  ascunsă însă sub perdeaua unui ambitus restrâns, a inspirat mulţi muziceni de valoare, care, plecând de la sursa folclorică, au reuşit să impregneze operelor lor un suflu şi un caracter deosebit. Merită amintiţi aici Bela Bartók, Gyorgy Kurtag, Tudor Jarda, Adrian Pop din sfera muzicii clasice, sau Paul Weiner, muzician de jazz pentru care substratul armonic modal şi structurile ritmice variate ale colindei ai constituit un punct de plecare în elaborarea unor lucrări mai complexe.

Pentru albumul de faţă, concepţia muzicală nu reuşesc să se desprindă de un model standard de colindă „preparată” pentru distribuţia pe canalele media. Partea vocală reproduce cu fidelitate melodia originală a colindei, la care se adaugă suportul ritmic şi armonical instrumentelor, care de cele mai multe ori este similar cu cel întâlnit în producţiile mai puţin pretenţioase de folk sau pop. Pentru a păstra această „cuminţenie” a albumului, improvizatia a fost aproape total abandonată, iar discursul muzical a fost menţinut pe o linie dreaptă, fără sinuozităţi, fără momente de tensiune sau de relaxare. Trebuie menţionate totuşi şi câteva excepţii la cele spuse mai sus: Adam dacă a greşit, Colindul Mariei, Crăciun trii slugi şi-o băgat, În oraş la Vifleem, Între lumi, Colin aromân, Scoală gazdă din pătuţ, care, datorită unor aranjamente muzicale inedite, reuşesc să aducă un plus de originalitate şi să trezească atenţia auditorului. Mai trebuie remarcată şi sensibilitatea interpretării la Maria Răducanu, mai ales colindele cântate solo. Impresia care o lasă însă acest album este aceea a unei muzici care este prea puţin jazz, şi care reuşeşte să valorifice prea puţin din bogăţia colindei.