Concertul Teodorei Enacahe cu Theodosii Spassov Orchestra din 17 Octombrie 2010 a reprezentat, sau cel puţin aşa s-a intenţionat de către organizatori, punctul culminant al Transilvania Jazz Festival (festival a cărui consistenţă mai redusă anul acesta a fost pusă pe seama lipsei de fonduri şi implicit a crizei, invocată de acum pentru orice neajuns). Nu voi intra în detaliile acestui concert, în primul rând pentru că nu am reuşit să-l prind de la început, ci doar de la a treia sau a patra piesă, iar în al doilea rând pentru că o critică exigentă nu ar fi justificată dacă avem în vedere starea de spirit a Teodorei Enache în săptămâma dinaintea concertului (http://flipflop.ro/home/2010/10/16/transilvania-jazz-festival-%E2%80%93-start-ratat/). Theodosii Spassov Orchestra era defapt un sextet alcătuit dintr-o chitară bas, keyboards, tobe, chitară elctrică, percuţie şi caval şi trompetă (ambele mânuite de Theodosii Spassov). Muzicianul bulgar, un virtuoz al cavalului bulgăresc cu opt găuri, este cunoscut şi recunoscut pentru melanjul său muzical între muzica populară bulgară şi jazz, un fel de ethno fusion, care nu depăşeşte însă nivelul facil-imitativ al muzicii bazată pe citatul folcloric de factură comercială, mai degrabă decât pe o prelucrare creatoare a esenţelor. Pericolul unor astfel de muzici, în ciuda faptului că posedă o incontestabilă vitalitate, este acela al aplicării unor etichete muzicale asupra muzicii din această arie geografică, etichete care au un efect procustian asupra oricărei muzici tradiţionale. Chiar dacă sună antrenant, nu trebuie să punem secunda mărită pe post de stindard al muzicii din Balcani-asta ca să folosim o altă etichetă de data asta de natură geo-politică care atrage după sine atâtea prejudecăţi.

Theodosii Spassov Orchestra s-a dovedit a fi o formaţie bine închegată, cu compoziţii inspirate, fără a fi totuşi inovatoare, care a beneficiat de improvizaţiile bine proporţionate în care nu au lipsit momentele de tensiune emoţională ale tânărului chitarist al cărui nume nu am reuşit să-l aflu şi ale lui Spassov. Muzicianul a avut inspiraţia de a cânta împreună cu jazzmani tineri, care au dat acestui ethno fusion de care vorbeam mai sus un plus de dinamism, la care, dacă adăugăm o melodică colorată a cavalului ce a contrastat cu una de inspiraţie mclaughliniană la chitară, va rezulta o muzică ce îşi va face cu siguranţă mulţi adepţi.

Colaborarea cu Teodora Enache s-a dovedit a fi însă mai dificilă, iar această lipsă de cunoaştere a partenerului de scenă a fost cea care a creat o diferenţă între piesele cu care a venit Theodosii Spassov Orchestra, piese care au fost după cum spuneam bine puse la punct, şi cele cântate de solistă, care a trebuit să aleagă din repertoriul său piese mai facile, ce au putut fi acompaniate cu mai multă uşurinţă de către muzicienii bulgari, care probabil nu au beneficiat de repetiţii înaintea concertului în care să se poată familiariza cu muzica Teodorei. Astfel muzica a avut pe alocuri un caracter mai facil, poate chiar superficial (blues-uri, balade pop). Dar pentru că am spus la început că această critică nu este pe deplin justificată, mă voi opri aici, cu speranţa unui TJF 2011 ceva mai dinamic.